cufundaţi în mâlul verzui al sinelui
patru funcţionari la patru birouri
patru pixuri rulând ochiul minuscul
tuse foşnet respiraţii piano-pianissimo

dosare în stivă despart liniştea
şiruri verticale
portrete în lemn vineţiu uzat de vreme
buze vinete noduri cearcăne

alte dosare umplu dulapuri de fier de jur împrejur
acolo stă scris totul
despre toţi toate

planta agăţătoare a făcut înconjurul odăii
s-a ajuns din urmă pe sine
frunze cerate pline de praf au crescut la distanţe egale

funcţionarul de la fereastră socoteşte discret pe colţul de ziar
banii de pardesiu
locul de veci să nu-l piardă
prima nemărturisită acasă

brusc o filă se desface din maxilarele de fier
funcţionarul roşeşte imperceptibil

dosarele cresc şi pe ultimul raft liber
în lada verde cu pământ vegetează măciulia unui cactus

Da.
E pace demult