E ţara e vremea săracă
a fost uzată fibra noastră până la urzeală
am trăit cea mai adâncă spaimă istorică
cel mai mare extaz
cu mâinile şi buzunarele goale
goliţi de tot ceea ce-a fost

cu fantasma lui mâine
un zmeu rupt din frânghie
pierdut
fără legătură

Am pus o povară în spinare
am pus asupra vieţii un semn
am trăit o nădejde egală cu deznădejdea
am avut suflet şi corp dislocat în forme
oarbe, de nedescifrat
7 de 7 ori 7
până la pragul cel mai adânc al beznei
spre altă dimineaţă

*
Să stăm în reculegere o clipă
cum stară neamurile noastre-n veac
înainte de orice plecare